Punctele de stabilitate in Noua lege a pensiilor. Clarificari si Reglementari

Sistemul public de pensii se organizeaza si functioneaza avand la baza, printre altele, principiul contributivitatii, in temeiul caruia �fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, care contribuie la sistemul public de pensii, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite�.

Legea 360/2023, noua lege a pensiilor, aduce in prim-plan acordarea punctelor de stabilitate, o noutate in ceea ce priveste asigurarile sociale, menita sa majoreze pensiile seniorilor care au contribuit mai mult de 25 de ani in sistemul public de pensii.

In acest context, art. 85 din Legea nr. 360/2023 prevede ca ``pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani contributivi se acorda un numar de puncte de stabilitate astfel:

a) 0,50 puncte pentru fiecare an realizat peste 25 de ani;

b) 0,75 puncte pentru fiecare an realizat peste 30 de ani;

c) un punct pentru fiecare an realizat peste 35 ani.

(4) Stagiile de cotizare contributive prevazute la alin. (3) sunt cele realizate in sistemul public de pensii.

(5) Numarul de puncte de stabilitate prevazut la alin. (3) se acorda proportional si pentru fractiunile de an.

(6) Prevederile alin. (3)-(5) nu se aplica pentru perioadele in care se cumuleaza pensia din sistemul public sau, dupa caz, pensia de serviciu acordata in baza unor legi cu caracter special, cu venituri asigurate conform legii``.

Cu alte cuvinte, calculul punctelor de stabilitate difera in functie de perioada suplimentata de cotizare: pentru fiecare an lucrat intre 25 si 30 de ani, se acorda 0,50 puncte, pentru fiecare an lucrat intre 30 si 35 de ani, se acorda 0,75 de puncte, iar dupa 35 de ani de cotizare, pensionarii primesc un punct .

Aceste puncte de stabilitate arata contributiile unui angajat la sistemul de pensii pe toata perioada in care a lucrat, iar cu cat o persoana are mai multi ani de munca, cu atat aduna mai multe puncte de stabilitate, care influenteaza in mod direct cuantumul pensiei.

Asadar, aceste puncte de stabilitate reprezinta chiar niste stimulente pentru prelungirea vietii profesionale.

Totusi, se pune intrebarea daca persoanele care au incheiat un contract de asigurare sociala in conditiile art. 6 alin (2) beneficiaza de aceste puncte de stabilitate?

Pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare trebuie plecat de la definitia conferita de lege punctelor de stabilitate si anume ``puncte de stabilitate - puncte suplimentare acordate persoanelor care au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru o perioada mai mare de 25 de ani``.

Stagiu de cotizare contributiv reprezinta perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Acest contract este de obicei utilizat de persoanele care nu au alte surse de venit supuse contributiei (cum ar fi salariul sau activitati independente), dar doresc sa contribuie voluntar pentru a-si completa stagiul de cotizare necesar pentru obtinerea pensiei.

Astfel, orice persoana care incheie un contract de asigurare sociala si plateste contributii la sistemul public de pensii primeste puncte de pensie, care vor fi utilizate la calcularea valorii pensiei la momentul implinirii varstei de pensionare.

Este de mentionat faptul ca acest contract de asigurare se incheie doar in vederea obtinerii pensiei pentru limita de varsta, nu si pentru obtinerea celorlalte categorii de pensie (pensie anticipata, anticipata partiala sau de invaliditate).

Din moment ce pe tot parcursul derularii contractului de asigurare sociala, beneficiarul plateste contributii de asigurari sociale este firesc ca si pentru acesti ani sa obtina puncte de stabilitate.

Totusi exista stagiile de cotizare pentru care nu se acorda puncte de stabilitate, respectiv:

1. indemnizatia de asigurari sociale intre 10.09.2003 - 01.01.2006 (incapacitate temporara de munca);

2. indemnizatia de asigurari sociale intre 01.04.2001 - 01.01.2006 (incapacitate temporara de munca);

3. perioada cat a beneficiat de venit de completare/plati compensatorii, ulterior datei de 1 aprilie 2001;

4. somaj tehnic conform OUG nr. 28/2009 si OUG nr. 4/2010;

5. facultate;

6. serviciul militar (armata);

7. pensie de invaliditate;

8. indemnizatie de asigurari sociale dupa 01.01.2006 (concediu crestere copil);

9. Decret Lege nr. 118/1990 (stramutare, prizonierat, deportat, privat de libertate);

10. spor aferent Decretului nr. 112/1965 (clima greu de suportat);

11. perioada de somaj anterior datei de 01.04.2001;

12. perioada Decretului Lege nr. 51/1990, privind vechimea in munca a sotiei salariate care isi urmeaza sotul trimis in misiune permanenta in strainatate;

13. spor aferent grupei I si grupei a II-a deosebite si speciale;

14. perioada exil;

15. perioada din sisteme neintegrate.

Numarul de puncte de stabilitate nu se acorda pentru perioadele de stagiu de cotizare contributiv in care se cumuleaza pensia din sistemul public sau, dupa caz, pensia de serviciu acordata in baza unor legi cu caracter special, cu venituri asigurate conform legii.

In concluzie, punctele de stabilitate au rolul de a ii recompensa pe cei care au mai mult de 25 de ani stagiu de cotizare contributiv, iar aceste puncte se adauga la cele obtinute in perioada normala a cotizarii influentand in acest sens cuantumul pensiei.